Perusi-Totul despre ei

Introducere:
Perusul, pe numele lui stiintific “Melopsittacus undulatus” este originar din Australia, insa in scurt timp a ajuns una dintre raspandite pasari ca animale de casa (pet), datorita faptului ca sunt usor de intretinut. Datorita relativei simplitati a intretinerii si a costurilor implicate destul de mici, de multe ori se prefera achizitionarea a doua sau mai multor exemplare.In general sunt crescuti pentru coloritul, cantecul si voiciunea lor. Unii se pot dresa sau chiar sa fie invatati sa vorbeasca. Nu putine sunt cazurile in care se ataseaza foarte tare de anumite persoane de familie, in special de cei care au grija de ei. Se supara foarte tare cand nu-si vad stapanii timp indelungat, iar bucuria e pe masura la revedere. Sentimentele sunt reciproce: perusii au un mod al lor secret care ne fac sa ne indragostim de ei inca din primele clipe in care i-am vazut.

Perusii sunt printre cei mai indragite dintre animale de companie. De obicei, de crescutul lor se ocupa copii, dar aceasta pasiune ii va captiva si pe parinti.Nu sunt pretentiosi la mancare sau la intretinere.

Daca pentru un caine, 1 an este cat 7 ani ai unui om, in cazul perusilor proportia este putin mai mare. 1 an “perusesc” este echivalentul a 9-10 ani ai oamenilor. In primul an, proportia este chiar mai mare, pentru ca un perus de 8-9 luni este deja matur.
Un perus poate trai pana la 10 ani, dar sunt care si depasesc aceasta varsta. Iar cand moare, un perus duce cu el si o parte din stapanul sau. Da, moartea unui unei pasarele atat de mici provoaca o suferinta foarte mare pentru unii. Nu vreau sa par cinic, dar de acest aspect ar trebui tinut cont cand se doreste achizitionarea nu numai a unui perus, ci a unui animal de casa in general.

Descriere:
Ma gandesc ca stiti ca un perus are pene si aripi, un cioc, doi ochi, doua urechi (care nu se vad!), doua picioare. De aceea nici nu mai pomenesc de ele, doar de particularitatile acestora. Un perus dezvoltat normal are 17-18 centimetri, un colorit viu si este foarte voios. Foarte, foarte voios! Exista si un soi de perusi care au dimensiuni de doua ori mai mici. In general nu exista probleme in coexistenta a mai multor soiuri de perusi in aceeasi cusca. Nici imperecherea n-ar trebui sa fie ingreunata.
In mod normal ei sunt de culoare verde, dar prin incrucisari s-au obtinut perusi galbeni, albastri, violeti, sau albi (am avut unul din acesta mai demult). Si cred ca inca se mai “lucreaza” si la alte culori. Sunt exemplare care au diferite combinatii de culoare: galben cu verde, alb cu albastru, gri cu albastru, negru cu galben, negru cu verde, negru cu albastru etc. Iar dispunerea culori poate fi sub diferite modele, de exemplu striatii, pete sau confundate (amestecate).

Dupa cum am mentionat undeva anterior, s-ar putea distinge doua “modele” de perusi. Penele din jurul capului sunt mai pronuntate, de asemenea penele din jurul ciocului sunt usor mai mari. Al doilea “tip”, pare sa fie mai mult dintr-o “bucata”, avand coloritul capului asemanator cu restul corpului, iar penele sunt mai mici. In general, al doilea gen de perus este mai mic si ceva mai slabut (si din aceasta cauza sunt si putin mai greu de tinut in mana).

Cum se distinge barbatusul de femela? Simplu. Dar femela de barbatus? La fel de simplu. Cand au cateva luni, in jurul narilor li se formeaza o culoare caracteristica fiecaruia. Astfel in jurul narilor unui mascul va fi o culoare albastruie, iar “nasucul” la o femela e maro. Aceste culori se disting cel mai bine cand ajung la maturitate.

O intrebare care am primit-o de cateva ori pe email si m-a pus putin in dificultate se refera la … diferenta dintre un perus adult si unul puiut. Mi-a fost greu sa raspund pentru ca diferentele dintre un adult si un pui sunt destul de evidente, dar sunt greu de descris. Un pui este mai mic (evident), este mai dragalas (iarasi evident) si cel mai mare indiciu este ca un pui este mai pufos; are penele mai mici si ii confera un aspect pufos si rotunjit. Cand veti vedea un perus “bebe” si un perus adult alaturi, va veti da seama imediat care cine este.

Ce am observat mai ales la perusii mei este faptul ca barbatusul este mai linistit, mai bland si grijului si canta foarte mult. Femelele au un spirit protectiv mai pronuntat, de aceea sunt ceva mai “batause” si dezordonate (in sensul ca strica tot ce apuca). Desigur aceste trasaturi sunt diferite de la exemplar la exemplar.